Iar pentru mine este doar una, a mea, care contează!
Care este, oare, primul lucru la care se gândeşte cineva când aude cuvântul „penitenciar”? Unii oameni au în minte „pedeapsă”, alţii – „dreptate”, mulţi – „condamnare”, foarte puţini – „reabilitare”. Ori, până la urmă, despre ce discutăm?
Privarea de libertate, elementul esenţial care defineşte acţiunea socială a unui penitenciar, presupune, conform oricărei definiţii simple pe care o putem găsi pe internet, limitarea, totală sau parţială, a libertăţii unei persoane, pentru o perioadă de timp. Dar, privarea de libertate nu trebuie să aibă doar rolul „de a trimite după gratii”, „de eliminare din societate”, ci şi un rol recuperator, de ajutor pentru deţinuţi de reintegrare socială atunci când ies.
Cum se simt deţinuţii? Au ei o viaţă normală înainte şi după ce ies „de la răcoare”, sau versurile melodiilor de hip-hop reflectă, cu adevărat, un anumit tip de realitate?
Pornind de la astfel de gânduri, am vrut să vedem care este viaţa în penitenciar, ce simt şi gândesc atât cei ce îşi ispăşesc pedepsele acolo, cât şi cei ce lucrează în penitenciare. Aşa că, beneficiind de sprijinul deosebit al domnului Ioan Tia (şeful Serviciului Asistenţă Psiho-Socială la penitenciarul din Aiud), am intrat pentru câteva ore, în lumea paralelă a Penitenciarului de Maximă Siguranţă Aiud.
Unde suntem?
Despre Penitenciarul din Aiud se spune că este unul dintre cele mai mari din ţară. În jur de 50 de ofiţeri şi peste 290 de agenţi asigură paza într-un complex de clădiri ce adăpostesc peste 1100 de deţinuţi, sau, ca să păstrăm limbajul oficial, “PPL-işti”, “personae private de liberate”. Şi totuşi, în ceea ce priveşte personalul, vorbim de un efectiv cu aproape 20 de procente mai mic decât ar fi, în mod normal, necesar. Anul trecut au intrat în sistemul penitenciarului mai multe cadre, însă, pe de altă parte, un număr important de persoane au părăsit instituţia din motive diverse.
Aceşti angajaţi încearcă să menţină, pentru deţinuţi, aparenţa una vieţi normale, acolo, “după gratii”. De exemplu, cei închişi au dreptul la vizite conjugale. Timp de două ore, o dată pe trimestru, persoanele private de libertate pot să apeleze la “camera intimă”. Din 2007 şi până în acest an, prin camera matrimonială a penitenciarului din Aiud, au trecut peste 400 de cupluri. Iar aceasta în condiţiile în care, conform legii, persoanele private de libertate pot beneficia trimestrial de o vizită intimă, cu durata de două ore.
Istoria unităţii aiudene începe undeva prin secolul al XVIII-lea, aripa de vest a complexului fiind prima construită, la acel moment clădirile fiind folosite de armata austriacă pe post de cazarmă şi grajduri. Clădirea principală a fost construită în vremea Mariei Tereza şi a răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan. În 1882 a fost construit unul dintre corpurile cele mai teribile ale complexului de detenţie – zarca. Clădirea respectivă a devenit un adevărat iad pentru deţinuţii politici din perioada comunismului. În acea perioadă, zarca era înconjurată de vreo trei metri de arătură şi de garduri de sârmă ghimpată. Nimeni nu se putea apropia. La geamuri erau scânduri, fapt pentru care lumina nu pătrundea în celulă, iar afară nu se putea zări. Din 2002 a început un program de modernizare a tuturor spaţiilor. „E un program de îmbunătăţire a situaţiei de detenţie pentru deţinuţi şi de integrare a lor, treptată, în societate”, ne spune domnul Ioan Tia.
Penitenciarul ca loc de muncă
Domnul Ioan Tia este doctor în psihologie şi lucrează la Aiud de ceva vreme. A văzut sute de feţe şi a auzit sute de poveşti la Aiud. Vorbeşte despre penitenciar fără rezerve, normal, dar nu ca despre orice alt loc de muncă. Conduce o echipă dinamică ce se ocupă de asistenţă psihosocială şi programe de reabilitare pentru persoanele private de libertate. În Penitenciarul Aiud, de exemplu, există şcoală şi biserică. Aceasta din urmă, construită în mare parte de deţinuţii penitenciarului, a fost la momentul în care a fost realizată (jumătatea anilor ’90 ai secolului trecut), prima biserică de acest fel din sistemul penitenciar din România.
Deţinuţii au plajă destul de largă de activităţi, iar demersurile în acest scop se fac prin programe specializate de integrare sociala, deținuții având numeroase activități care duc la diminuarea riscurilor de a recidiva și să comită alte infracțiuni. La intrarea în penitenciar deţinuţii sunt supuși unei proceduri de evaluare pe componenta psihologică, socială și educațională, stabilindu-li-se astfel nevoile criminogene, care, dacă nu sunt satisfăcute, determină persoana respectivă să comită infracțiuni. „În funcție de acestea se stabilește un plan de intervenție de către specialiști în aceste domenii, plan pe care persoana privată de libertate trebuie să și-l însușească și să urmeze anumite indicații. Aceste indicații pot fi de natură educațională care să vizeze completarea unui nivel de școlarizare deoarece mulți dintre ei au un deficit sever în acest domeniu, completarea unor cursuri de calificare cu ajutorul Agenției de Ocupare a Forței de Muncă sau a programelor implementate de diferite fundații. Astfel deținutul își însușește o meserie pe care o pot practica afară scăzând riscul de comitere a altor infracțiuni”, declară dl. Tia.
Programele pentru deţinuţi vizează autocontrolul psihic, autocontrolul sexual, controlul de stupefiante sau de alcool. Există şi un program special pentru deţinuţii cu probleme psihice. Cât timp deținutul este în custodia penitenciarului acesta suferă privațiuni, intenția fiind ca privațiunea să vizeze doar libertatea de mișcare. Dar, inevitabil, apar şi nişte privațiuni care sunt intenționate și prevăzute, cum ar fi de sancțiuni sau pedepse. Relaţia cu familia este foarte importantă, iar unii dintre asistenţii sociali mediază relaţiile dintre familii şi deţinuţi, în condiţiile în care pentru aceştia din urmă este de multe ori traumatizantă separarea de familie şi scoaterea forţată din câmpul muncii (acolo unde e cazul). De multe ori privarea de libertate aduce mari prejudicii familiei, uneori dispare persoana care asigura resursele financiare. Şi de multe ori familia îl abandonează pe deţinut. Pentru aceştia din urmă, riscul de a recidiva, după ce ies, şi a se întoarce după gratii, este mai mare. Unii parcurg un „traseu” infracţional parcă prestabilit: încep cu furturi, trec la tâlhărie şi sfârşesc prin infracţiunii grave (omor, viol etc.).
Fie că vorbim de penitenciarele de maximă siguranţă (acolo unde există persoane condamnate la perioade lungi), sau de penitenciare cu regim deschis (în care este un regim mai permisiv; de exemplu deţinuţii pot ieşi neînsoţiţi, în afara penitenciarului, pentru diverse activităţi), penitenciarele au cel puţin două funcţii principale: cea de custodie (deţinuţii rămân o perioadă în penitenciar), cea de recuperare (prin eforturile de reabilitare făcute, de angajaţii penitenciarului, pentru deţinuţi). Modul cum toate acestea sunt transpuse în practică este influenţat de prevederile legii nr. 275/2006, privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. “În privinţa programului, de exemplu, încercăm să fie cât mai divers, el cuprinzând: deşteptarea, program de igienă personală, program de curăţenie în camere, apel nominal, activităţi curente (muncă, activităţi artistice etc.), activităţi la dispoziţia deţinuţilor (cumpărături de la magazinul din incinta penitenciarului, program de studiu etc.). Este foarte grav pentru deţinuţi să nu se implice în nimic. Cei care «stau mai mult pe camere» au un tonus slăbit. Cu programele şi cursurile de calificare încercăm să le oferim alternativa unei meserii cerută pe piaţa muncii la un anumit moment. Încercăm să desfăşurăm program prin care, celor care ies din închisoare, să le facilităm nu doar găsirea unui loc de muncă, ci şi a unei locuinţe, pentru că, afară ei sunt discriminaţi de angajatori, de societate, în general. Societatea e oarecum duplicitară: îl compătimeşte pe deţinut, dar nici nu îl ajută; e mai uşor să-l excluzi, decât să faci efortul de a-l reintegra”, ne explică dl. Tia.
„În străinătate aş fi luat 6 luni. În România? E foarte uşor să ajungi la închisoare!”
Domnul G.M.T. are 38 de ani şi este închis din 2008. Are o poveste „exotică”, în care se îmbină amintiri din perioade petrecute în estul Africii, Tanzania, cu realităţi româneşti. A făcut doi ani studii universitare, după care, la jumătatea anilor ’90 ai secolului trecut, a decis să îşi construiască viitorul în afara României. Numai că înainte să plece din ţară a făcut ceva (nu am îndrăznit să întrebăm ce) care l-a adus „în conflict cu legile de c…t ale statului român”. În 1998 a fost condamnat, în lipsă, la 10 ani de închisoare cu executare, fiind acuzat de o delapidare în valoare de 59 de milioane de lei vechi. În străinătate a petrecut multă vreme în Tanzania, „o ţară fascinantă, de lumea a treia, dar cu un sistem de viaţă uneori peste România”, după cum ne spune. În 2008, pe 21 decembrie, a fost arestat direct de pe aeroport, în timp ce se întorcea în ţară cu gândul de a-şi petrece Sărbătorile de Iarnă alături de familie. Iar de atunci e la Aiud, „la a doua facultate”.
Între două activităţi de reparaţii de calculatoare, ne-a acordat, cu foarte multă relaxare, un scurt interviu.
Rep: Ce ne spuneţi despre viaţa normală Dumnezeu e afară şi ce aţi găsit aici?
GMT: Este foarte mare, dar vă spun că mie mi-a luat cam două săptămâni să mă acomodez. Mă acomodez uşor oriunde şi de-asta…
Rep:Cum aţi continuat viaţa aici şi cu ce vă ocupaţi?
GMT: Fac mai multe în închisoare. Mă ocup de grafică pe calculator, de videoeditare. Am participat şi la un concurs de poezii, la Bucureşti. Dar am rămas cu un gust amar. A fost ca la noi: participă cine vrea, câştigă atenţie şi premii cine trebuie.
Rep: Care este durata pedepsei dvs. şi cum intenţionaţi să vă reorganizaţi viaţa după ce veţi ieşi?
GMT: Am primit o pedeapsă de 10 ani. După ce ies, voi pleca din ţară. Am stat 12 ani în străinătate şi sigur o să mă descurc. Acum sunt în situaţia în care am picat de foarte de sus, undeva foarte jos. Ceea ce e supărător e că atunci când am venit în 2008 şi m-au arestat, nici nu am putut face apel. Eu vreo câteva zile nu am ştiut exact pentru ce am fost arestat. Iar asta m-a dat peste cap, pentru că nu aveam antecedente penale.
Rep: Cum menţineţi legătura cu familia?
GMT: Păstrez legătura cu familia: părinţii şi fratele. Nu sunt căsătorit, nu am copiii. E mai bine aşa, cred. Familia chiar îmi acordă tot sprijinul: moral, material etc. Mă vor susţine până ies, apoi …. Acum sunt ca într-o sală de aşteptare şi aştept să se deschidă uşa şi să ies. Voi ieşi şi voi pleca dincolo. O să menţin legăturile cu familia şi atunci.
Rep: Care este viziunea dvs. despre situaţia de moment şi ce sfaturi aţi da cuiva de afară?
GMT: Din păcate societatea românească e slăbită. Sunt mulţi oameni slabi. Mulţi români sunt obişnuiţi să facă ceea ce li se spune. M-aţi întrebat de sfaturi … Nu pot să dau eu sfaturi, ci aş face o recomandare: să nu ne lăsăm pradă deznădejdii. Eu am fost în starea asta în 2008. În străinătate pentru o situaţie, pentru o faptă ca a mea, aş fi luat 6 luni. În România? E foarte uşor să ajungi la închisoare! Nu contează cine eşti. Pentru că sistemul e făcut ca să nu îţi dea nici o şansă, dacă eşti acuzat. Faci ce faci, chiar faci ce ţi se spune şi tot ajungi aici. Din păcate nu avem mentalitate de câştigători. Nu avem curaj să ne opunem, să spunem «NU!». Şi de-asta băieţii de sus fac ce vor cu noi. Şi mai ales acum, în ultima vreme, că mai vedem şi auzim şi noi. Sistemul îl fac nişte oameni ce nu mai cred în nimic şi nu au ruşine. Dar eu sunt cumva liniştit. O să ies, o să plec şi o să scap. Am trăit şi înainte în diferite ţări dincolo şi nu mi-a fost greu să mă angajez. O să fie bine, sunt sigur!
In data de 9 aprilie s-a desfăşurat etapa judeţeană a concursului “Alege! Este dreptul tău”, ediţia a IX-a . La acest concurs au participat elevi din trei unităţi de învăţământ: Colegiul Economic “Dionisie Pop Marţian”Alba Iulia (reprezentat de elevii Ioaniciu Daniel, din clasa a XII-a, Ghinescu Nicoleta, din clasa a X-a, Lepşa Adriana şi Băla Sorina, eleve în clasa a XI-a, respectiv Bulgaru Vasile, din clasa a IX-a), Colegiul Naţional “Titu Maiorescu” Aiud (reprezentat de Groza Antonia, Chiorianu Oana, Cîmpean Diana şi Roşu Andreea, toate patru fiind eleve în clasa a X-a) şi Liceul Teoretic “Petru Maior” Ocna Mureş (cu o echipă formată din elevii Decean Teodora, din clasa a IX-a şi Chira Vladina, din clasa a X-a). Concursul s-a desfăşurat la “Palatul Copiilor”Alba Iulia şi a presupus două probe: o probă scrisă, constând în rezolvarea testului grilă şi una de prezentarea liberă a eseului. Competiţia, în sine, a avut la baza ideea dezvoltării la elevi a conceptelor privind drepturile consumatorilor şi modalităţile prin care aceştia se pot apăra în cazul practicilor incorecte ale agenţilor economici.
Concursul a fost o iniţiativă venită din partea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, care este, de asemenea, organizatorul principal, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Inspectoratul Şcolar Alba a avut o implicare activă pe toată durata celor nouă editii, în acest an având ca reprezentant pe domnul profesor Dumitru Mălin, directorul Palatului Copiilor Alba. “Din păcate, la această ediţie s-a constatat o implicare mai scazută din partea unităţilor de învăţământ, comparativ cu anii trecuţi. Dar, în ceea ce priveste prestaţiile elevilor în acest an, ele au fost mai bune”, a fost de părere profesorul Mălin. Domnia sa a mai adăugat: “Participarea redusă din acest an poate fi pusă şi pe seama faptului că s-au implicat putine şcoli, iar aceasta şi pentru că elevii şi-au pierdut entuziasmul, interesul. Este un lucru ce nu ne bucură, un fapt care se datorează şi deficienţei de comunicare între organizatorii, colaboratorii şi participanţii concursului. Desi concurenţii nu au fost in număr mare, concursul a generat bucurie juriului datorită faptului că tinerii sunt tot mai receptivi şi creativi şi tot mai interesaţi în ceea ce priveşte drepturile lor de consumatori.”
Dincolo de micile neîmpliniri de la această a noua ediţie a concursului “Alege! Este dreptul tău”, trebuie menţionat faptul că elevii caştigători vor reprezenta judeţul nostru la faza naţională a competiţiei, care se va defăşura la malul Mării Negre, mai precis la Năvodari, în luna iunie a acestui an. Cei care ne vor reprezenta în acest an la faza naţională sunt Lepşa Adriana pentru clasele XI-XII şi Chira Vladina pentru clasele IX-X.
În perioada 2-6 februarie 2011 a fost organizată în capitala României Adunarea Generală a CNE la care au participat delegaţi ai Cosiliilor Judeţene ale Elevilor din România. Totodată judeţul Alba a participat cu 4 delegaţi alături de profesorul însoţitor Iancu Ionuţ de la Liceul “I.D. Lăzărescu” Cugir. În fruntea delegaţiei s-a aflat preşedintele CJE Alba, Sergiu Adrian Maier ,alături de Andrei Nicolae Popa, Director departament mobilitate, formare, informare şi consiliere al CJE Alba, Iulian Ilieşu şi Lorena Puican membrii ai CJE Alba. Adunarea Generală a CNE a avut ca obiectiv alegerea noului Birou Executiv al CNE precum şi stabilirea noii strategii de dezvoltare şi impactul pe care Consiliul Elevilor îl are în învăţământul preuniversitar românesc. Noul preşedinte al CNE este Alexandru Muntean din CJE Vrancea, un tânăr cu iniţiativă şi experienţă dobândită în activitatea sa de doi ani în Consiliul Elevilor. Aceta doreşte dezvoltarea Consilului Elevilor prin organizarea mai multor proiecte la nivel naţional în parteneriat cu ONG-urile şi alte organizaţii partenere a CNE. Implicarea delegaţiilor CJE Alba s-a facut resimţită în elaborarea statutului Elevului care va fi dat spre aprobare MECTS şi care va consolida structura Consiliului definind cu exactitate drepturile elevului din România, drepturi raportate la un învăţământ dezvoltat şi european..
La eveniment au fost prezenţi Ministrul Educatiei Daniel Funeriu împreună cu Secretarul de stat al MECTS, Oana Badea care au declarat că susţin imlicarea CNE în învăţământul preuniversitar românesc şi că existenţa Consiliului Elevilor este vitală pentru dezvoltarea relaţiei elev-profesor şi pentru democratizarea învăţământului. Împreună cu Secretarul de Stat, Oana Badea s-a dezvoltat o temă de disctuţie cu privire la Legea Educatiei Naţionale ţi implicarea elevului în viaţa şcolii, discuţie care fost constructivă din punct de vedere a acumulării de informaţii legate de viitorul elevilor din România.
Nu în ultimul rând au fost invitaţi preşedinţi ai ANOSR, Agenda 2020, Asociaţia “Salvaţi Copii”, Asociaţia Euro 26, ANTS, Asociaţia “Şcoala Democraţiei” şi reprezentanţi ai mediului de afaceri romănesc, care contribuie la dezvoltarea Consiliului Elevilor prin varietatea de proiecte educaţionale şi traininguri puse la dispoziţia CNE. Consiliul Elevilor reprezintă o formă de organizare asociativă a elevilor cu un rol important în democratizarea şcolii şi a relaţiilor profesor-elev. Prin intermediul acestui organism, elevii îşi pot alege reprezentanţii, pot formula puncte de vedere şi pot elabora propuneri pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şcolare. ScopulConsiliului este dezvoltarea gradului de asociativitate şi responsabilizare socială în rândul elevilor şi asigurarea unui climat educaţional democratic şi de calitate. Consiliul Elevilor este singura structură care reprezintă toţi elevii din învăţământul preuniversitar din România şi care are ca scop dezvoltarea sub toate formele sale.
În mai putin de patru ani Consiliul Naţional al Elevilor se va ridica la standardele europene putând să facă parte din Uniunea Europeană a Consiliilor Elevilor – OBESSU (The Organising Bureau of European School Student Unions), cea mai puternică organizaţie europeană de reprezentare a elevilor. Munca pe care noua echipă o depune pentru finalizarea Statutului Elevului va aduce cu siguranţă beneficii viitoare Romaniei. Totodată Consiliul urmăreşte crearea de noi lideri, oameni capabili de a comunica şi de a se organiza, elevii de azi reprezentând viitoarea generaţie a ţării.
Andrei Popa
Iancu Ionut, Maier Sergiu Adrian, Popa Andrei Nicolae, Iliesu Iulian si Puican Lorena(De la stanga la dreapta):
Încă din cele mai vechi timpuri şcoala a avut un rol important în viaţa omului , deoarece pregătea tânărul pentru viaţă şi îl forma ca individ în societate. Dar în zilele noastre toate acestea s-au schimbat datorită neîncrederii tinerei generaţii în faptul că şcoala îi poate schimba în vre-un fel, aducându-le beneficii şi formându-le caracterul. Tot mai puţini tineri accepta ideea că şcoala îţi oferă un viitor , exemplu fiind chiar numărul de tineri absolvenţi care nu au un loc de muncă după încheierea studiilor superioare. Dar părerile elevilor şi a profesorilor diferă de la caz la caz, de cele mai multe ori acestea bătându-se cap în cap. Pentru a realiza acest articol am luat interviu câtorva profesori şi elevi ai Colegiului Economic “Dionisie Pop Marţian”, Alba Iulia.
Atenţia şi interesul nu par a fi puncte forte în rândul elevilor
Încercând să aflu care sunt factorii care influenţează interesul şi atenţia atât la ore cât şi acasă în ceea ce priveşte lecţiile şi pregătirea elevilor, am pus următoarea întrebare: “Care sunt factorii care îţi perturbă concentrarea la învăţat?”. La această întrebare eleva Didea Cristina, din clasa a XI-a, a afirmat că randamentul scăzut este datorat în primul rând de “lipsa dorinţei de a învăţa, deoarece mi se pare că la ore se transmit multe informaţii care se pierd. În al doilea rând, este calculatorul sau televizorul care stau în permanenţă deschise.” Al doilea factor este menţionat şi de alţi elevi, cum ar fi Ciugudean Robert şi Petrescu Cătălin, ambii elevi in clasa a XI-a, însă aceştia consideră că un factor important este şi anturajul pe care îl au. Pentru Petcu Georgiana, elevă tot în clasa a XI-a, cel mai important factor este internetul, iar pentru elevul Popa Andrei din clasa a IX-a, un factor important este atmosfera de afară.
Cartea, bat-o vina …
Se cunoaşte faptul că fiecare elev preferă una sau mai multe materii în funcţie de vocaţia fiecăruia. Întrebând elevii care sunt materiile care ar trebui studiate în cei 4 ani de liceu, aceştia consideră că cele mai importante rămân limba română, matematica şi limba engleză. Pentru Avram Mădălina, elevă în clasa a XI-a, materii importante sunt marketingul şi sportul, iar pentru Bărbănţan Alexandru, elev in clasa a XI-a, materiile importante sunt chimia şi economia.
Cariera pe primul loc
Fiecare elev are o anumită viziune despre rolul învăţării în zilele noastre. Majoritatea elevilor învaţă din dorinţa de a se realiza, de a deveni o persoană importanta în societatea zilelor noastre. Eleva Didea Cristina este de părere că „învăţăm pentru îmbogăţirea culturii generale, dar şi pentru că se impune.” Eleva Petcu Georgiana a afirmat că “fiecare materie are rolul ei” tocmai pentru a ne a ajuta “să ne formăm atât din punct de vedere profesional cât şi social”. Acelaşi răspuns a fost oferit şi de Ciugudean Robert care ne afirmă faptul că “învăţătura este un factor definitoriu pentru personalitatea fiecăruia”. Astfel spus, înveţi ca să dobândeşti cunoştinţe pentru a-ţi întări caracterul şi pentru a depăşi obstacolele care pot să apară, pentru a te forma ca om şi ca individ al unei societăţi ai secolului XXI.
Profesorii – îndrumătorii noştri
Am încercat să aflu opinia cadrelor didactice despre viitorul tinerilor absolvenţi, în special al celor care doresc să deţină un loc de muncă în cadrul unei întreprinderi după încheierea clasei a XII-a deşi nu au experienţa necesară. Domnul profesor Ciulu Bogdan este de părere că singura opţiune a tinerilor absolvenţi este aceea de a parcurge un program universitar de studii. Însă lucrurile pot să fie diferite în momentul când absolvenţii sunt serioşi şi bine pregătiţi, deoarece, după cum a afirmat doamna profesoară Anca Moghiroiu, “agenţii economici caută personal tânăr pentru a putea face faţa mai bine provocărilor”.
Dar oare chiar aşa sa fie?
Domnul profesor Iacşa Nicolae afirmă că “viitorul absolvenţilor nu este optimist pentru că societatea în care trăim nu are pârghiile necesare pentru asimilarea acestora în câmpul muncii. Din acest punct de vedere societatea nu oferă puntea de legătură între proaspeţii absolvenţi şi societăţile care doresc să angajeze. Într-adevăr, experienţa profesională reprezintă un atu foarte important, dar eu consider că dacă eşti suficient de motivat, conştiincios, perseverent poţi să fi convingător şi să reuşeşti să te integrezi într-o echipă chiar dacă nu ai experienţa”.
Opinia domnului profesor Iacşa este afirmată în mare parte şi de doamna profesoară Cristina Toth care consideră că un elev cu rezultate bune şi un CV „stufos” va fi în permanenţă căutat de către angajatori.
De ce mai investim timp şi bani în copiii noştri?
Această întrebare este în mintea fiecărui părinte care îşi vede copilul învăţând zi de zi, străduindu-se să ia note cât mai mari pentru a putea să îşi îndeplinească visele, deşi statul nu îi oferă un viitor prea strălucit.
“Investim în calitatea oamenilor şi în valorile care rămân după terminarea studiilor”, afirmă dl. prof. Ciulu Bogdan şi dna. prof. Moghiroiu Anca. „Cel mai bine ar fi dacă s-ar investi în dobândirea deprinderilor şi abilităţilor practice pentru ca tânărul absolvent să se poată integra mai uşor la locul de muncă”, consideră dl.prof. Iacşa Nicolae.
De ce mai învaţă elevii?
Unii dintre ei învaţă doar pentru a promova clasa, alţii învaţă pentru că sunt convinşi că acest fapt le va forma rampa de lansare spre lărgirea orizonturilor şi folosirea valorilor dobândite pe parcursul anilor de studiu. Dl. prof. Iacşa Nicolae afirmă : “Cred că unii mai învaţă numai pentru a promova clasa, puţini sunt cei care doresc să-şi lărgească orizontul de cunoştinţe şi pentru a-şi dezvolta intelectul. Motivaţia învăţării a scăzut foarte mult pentru că sistemul de valori este uniformizat şi cei cu rezultate foarte bune nu au satisfacţia împlinirii profesionale după ce finalizează studiile.” De cele mai multe ori întâlnim elevi care învaţă pentru a lua note bune şi nu pentru a se gândi la o carieră profesională, tocmai datorită faptului că nu ştiu pe ce domeniu să se axeze. Oricât de bine ar învăţa şi oricât de bine s-ar pregăti, un absolvent nu poate ştie niciodată dacă şi-a ales cariera potrivită sau dacă a făcut o alegere care nu îi aduce prea multe beneficii.
Ce ar trebui să învăţăm?
Am dorit să aflu opinia profesorilor despre materiile care ar trebui să le învăţăm pe parcursul anilor de studiu. Dl. prof. Ciulu Bogdan afirmă că: “Toate materiile de învăţământ au capacitatea de a transforma şi de a ajuta un individ să îşi manifeste posibilităţile. Faptul că elevii noştri studiază 10-15 materii trebuie înţeles ca un număr mai mare de şanse pentru a se dezvolta la nivelul potenţialului lor.” Limba Romană, matematica, limbile moderne au fost câteva dintre materiile menţionate de profesori, drept materiile care ar trebui să le învăţăm pe parcursul mai multor ani de studiu.
Dar oare atâta materie este bună pentru elevii care nu îşi dau interesul nici măcar pentru specialităţile pe care le au? Oare nu ar fi mai bine să se înlocuiască o parte din orele de teorie cu orele de practică? O vorbă veche spune că ”practica omoară teoria” şi după cum putem vedea, în mass-media, dar şi în viaţa cotidiană, ne sunt arătate o mulţime de dovezi care să susţină acest proverb.
Toate sărbatorile şi praznicele creştine ne vorbesc despre unele evenimente sau fapte din viaţa Mântuitorului sau despre viaţa celor drepţi, însă praznicul Naşterii Domnului are o importanţă deosebită, fiind o sărbătoare a familiei, a părinţilor, a bunicilor şi în special a copiilor.
Scurtă istorie a sărbătoririi Naşterii Domnului
Sursa: www.info-delta.ro
Crăciunul a început să fie serbat de către creştini pe 25 decembrie, după cel puţin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest şi începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Iniţial, sărbătoarea naşterii lui Hristos era ţinută pe 6 ianuarie, istoricii ştiind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. Plasarea sărbătorii naşterii lui Iisus Hristos din momentul în care aceasta a început să fie celebrată de creştini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie (adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradiţiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data naşterii lui Iisus. O sărbătoare populară la Roma celebra pe 25 decembrie naşterea Soarelui neînvins (Dies Solis Invicti Nati, Deus Sol Invictus), ca simbol al renaşterii soarelui şi alungării iernii (ca şi Saturnaliile).
În anul 320, Papa Julius a stabilit ziua de 25 decembrie ca fiind data oficială a naşterii lui Iisus Hristos, iar cinci ani mai târziu, în 325, primul împărat roman creştin, Constantin cel Mare, a schimbat semnificaţia zilei de 25 decembrie. El a stabilit o sărbătoare cu dată fixă, ce aniversa Naşterea lui Iisus Hristos. În 354, Liberius, episcopul Romei, a confirmat oficial data de 25 decembrie pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, asimilând sărbătorile populare şi păgâne deja existente cu ocazia solstiţiului de iarnă. Ajunul Crăciunului – seara de 24 decembrie – deschidea şirul sărbătorilor de iarnă, care ţineau 12 zile şi se terminau în ajunul Bobotezei (6 ianuarie), la mijloc cădea Anul Nou. Chiar după fixarea datei de 25 decembrie, a mai trecut multă vreme până ce aceasta să fie adoptată de toţi creştinii.
Legenda românească cu privire la Crăciun
În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe Fiul Lui Dumnezeu, umbla, însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naşte. Ajunge la casa unor bătrâni, Crăciun şi Crăciunoaie, însă nici aceştia nu o primesc, spre a nu le spurca locul prin naşterea unui prunc zămislit din greşeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia, auzind-o, şi ştiind ce înseamnă o naştere de copil, i s-a făcut milă de dânsa şi s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moaşă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat babei mâinile; apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, şi l-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, şi când a bagat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se crede că moaşele au mâini binecuvântate. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.
Etimologia cuvântului „Crăciun”
Iată-ne ajunşi în secolul XXI şi noi încă nu cunoaştem cu exactitate originea cuvântului „Crăciun”. Studiile recente au ajuns la concluzia că originea acestui cuvânt provine din limba latină, şi anume din termeni „creatio” şi „calatio”. Dicţionarul limbii române moderne şi Dicţionarul explicativ al limbii române, ca şi Tratatul Academiei de Istoria Limbii române, înscriu etimologia din „creatio”, în timp ce Dicţionarul dialectului aromân şi Dicţionarul de istorie veche a României deduc cuvântul Crăciun din „calatio”. Dicţionarul Academiei afirmă însă despre Crăciun că “dintre toate etimologiile propuse, nici una nu este sigură”. Însă Ovid Denusianu, Al. Rosetti şi Al. Graur au ajuns la concluzia că latinul „creatio” explică şi după formă şi după înţeles etimologia cuvântului Crăciun.
Colindatul… un fenomen creştin românesc
Termenul “colindă” este de origine latină şi provine de la cuvântul latin “calendae“, derivat din verbul “calare“ (“a vesti“), astfel a colinda înseamna a vesti. Colindele sunt cântece tradiţionale cântate de cete de copii, de flăcăi sau de adulţi cu prilejul sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou, anonime şi care exprimă pe înţelesul tuturor învăţătura Bisericii despre întruparea Domnului, naşterea Lui, despre evenimentele care au avut legătură cu Maica Domnului în momentul naşterii fiului lui Dumnezeu. Puţini ştiu că această tradiţie, şi anume colindatul are pe teritoriul ţării noastre un scop ritualic, acela de urare pentru fertilitate, belsug, binecuvântare, şi bună-vestire. Adevărata tradiţie a colindatului devine pe zi ce trece un capitol de folclor, păstrat in fonotecile cercetătorilor.
Colindătorii poartă diferite denumiri: ceată de colindatori, ceată de feciori (în Transilvania), ceată de juni (în ţinutul Sibiu-Făgăraş), bute, butea feciorilor (junilor) (în ţinutul dintre Olt şi Târnave), beze (în Câmpia Transilvaniei şi Năsăud), dubaşi (în Hunedoara vestică şi ţinutul Halmagiu-Beiuş), preuca (în Ţara Loviştei), zoritori (în Ţara Bârsei), căluşeri (în zona dintre Sibiu şi Strei, întrucât colindătorii urează şi joacă jocul cu acest nume), iar prin Banat şi prin unele părţi din Ardeal, copiii care colindă se numesc piţărăi.
Importanţa Crăciunului pentru românii de pretutindeni
Sursa: www.satumare.org
Pentru orice român creştin Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, fiind un prilej de bucurie, pace şi linişte spirituală. Este acea zi în care dăruim şi primim iubire şi căldură sufletească, acest lucru se remarca în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun(bradul, ignatul, cozonacii, etc.). Pentru copii, evident că este cea mai aşteptată sărbătoare din an, deoarece ei aşteaptă cu nerăbdare venirea lui Moş Crăciun, care le va dărui cadouri în cazul în care au fost cuminţi. Însă adulţii văd în această sărbătoare un bun prilej pentru a petrece cât mai mult timp alături de cei dragi, o ocazie pentru a dărui iubire, pace şi căldură celor din jur, astfel ei primesc la rândul lor cele enumerate mai devreme. Familia creştină trebuie să păstreze aceste tradiţii şi să le ducă mai departe, pentru ca şi urmaşii lor să se bucure de această minunată sărbătoare a naşterii Fiului Lui Dumnezeu.
La începutul acestei luni a fost lansat, la nivelul judeţean, un interesant proiect educaţional: „Unirea Principatelor şi personalităţile sale”. Perioada de desfăşurare cuprinde lunile decembrie 2010 şi ianuarie 2011, iar parteneri în proiect sunt mai multe instituţii şi asociaţii din municipiul nostru: Colegiul Economic „Dionisie Pop Marţian” Alba Iulia, Liceul Sportiv Alba Iulia, Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” Alba, Casa Corpului Didactic Alba, Direcţia Judeţeană de Cultură Alba, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Radio Reîntregirea Alba Iulia, Asociaţia „Brătianu şi unirea”.
Proiectul se adresează profesorilor şi elevilor din ciclul liceal din judeţul Alba şi presupune organizarea, pentru profesori a unei sesiuni de comunicări ştiinţifice care va viza prezentarea unor materiale didactice privind istoria perioadei 1853-1866, iar pentru elevi, a unui concurs de eseuri cu titlul „Unirea Principatelor şi personalităţile sale”. Grupul ţintă îl constituie elevii şi profesorii din ciclul liceal de la instituţiile de învăţământ specifice din judeţul Alba. În ceea ce priveşte scopul activităţii, vorbim de comemorarea Unirii Principatelor prin activităţi şcolare şi extraşcolare de către cadre didactice şi elevi şi conştientizarea şi responsabilizarea elevilor cu privire la importanţa zilei de 24 ianuarie.
Proiectul are şi câteva obiective, dintre care amintim: – stimularea interesului elevilor pentru autoeducaţie; – analizarea unor materiale didactice referitoare la tema proiectului; – dezvoltarea unei conştiinţe civice bazată pe cunoaşterea şi asumarea valorilor cetăţeniei democratice; – dezvoltarea capacităţii elevilor de a-şi expune ideile în public în mod clar, coerent şi argumentat; – autoevaluarea raportată la anumite valori: patriotism, spirit civic; – conştientizarea de către elevi a importanţei momentului 24 ianuarie 1859; - adoptarea unor atitudini pro-active în viaţa personală şi socială; – cunoaşterea mai detaliată a biografiilor unor oameni politici români importanţi; – sensibilizarea elevilor cu privire la activităţile de comemorare a unor evenimente importante din istoria românilor.
Secţiunea dedicată profesorilor are ca scop constituirea unei baze de date cuprinzând materiale în format electronic, în speţă materiale didactice privind predarea disciplinelor socio-umane, în special a temelor privind istoria perioadei 1853-1866. Produsele finale ale acestei secţiuni se doresc a fi relizarea unui CD şi a unui site de internet cuprinzând materialele didactice realizate de către profesori. Secţiunea se împarte în câteva etape: pentru luna decembrie 2010 este prevăzută realizarea de către profesori a materialelor didactice; cel târziu până în 17 ianuarie 2011 – trimiterea materialelor în format electronic (pe un CD) către Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia, pe următoarea adresă: Alba Iulia, Str. Mihai Viteazul, nr. 12-14 (în atenţia domnului George Bounegru); cel târziu până în 20 ianuarie 2011 – realizarea de către Muzeul Naţional al Unirii şi Casa Corpului Didactic Alba a unui CD şi a unui site de internet cuprinzând materialele didactice realizate de profesori; în sfârşit, pe 24 ianuarie 2011 este stabilită desfăşurarea, la Muzeul Naţional al Unirii, a unei sesiuni de comunicări ştiinţifice care va viza prezentarea materialelor didactice. Prezenţa la sesiunea de comunicări este opţională.
Secţiunea dedicată elevilor constă dintr-un concurs de eseuri, la care pot participa elevi din clasele a X-a, a XI-a, a XII-a şi a XIII-a. Scopul este de a transmite elevilor, prin competiţia în care se înscriu, necesitatea conştientizării importanţei momentului 24 ianuarie 1859 pentru istoria românilor. Personalităţile despre care elevii pot realiza eseuri sunt următoarele: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Vasile Alecsandri, Constantin A. Rosetti, Manolache Costache Epureanu, Lascăr Catargiu, Moş Ion Roată. Eseurile trebuie să respecte şi câteva cerinţe de redactare: vor fi redactate în format word, cu caractere TNR, 12, la un rând; trebuie să aibă minim trei pagini şi maxim cinci pagini; să aibă un caracter cât mai original; vor avea o bibliografie compusă din minim două cărţi şi două site-uri de internet, iar bibliografia se va scrie la finalul eseului, pe o pagină separată şi va fi redactată în format clasic. Şi la această secţiune sunt câteva etape: etapa în cadrul liceului, între 01 decembrie 2010 şi 17 ianuarie 2011, timp în care elevii vor preda eseurile unei comisii constituită la nivelul liceului, din minim doi membri (din această comisie vor face parte profesori de istorie şi / sau profesori de limba română, iar comisia va stabili maxim trei eseuri câştigătoare la nivelul liceului); etapa judeţeană, este programată între 17 ianuarie şi 19 ianuarie 2011, iar în această perioadă comisia constituită la nivelul liceului va trimite eseurile declarate câştigătoare, în format printat şi în format electronic, pe un CD, la una dintre următoarele adrese: Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia, pe următoarea adresă: Alba Iulia, Str. Mihai Viteazul, nr. 12-14 (în atenţia domnului George Bounegru), sau la Colegiul Economic “Dionisie Pop Marţian” Alba Iulia, Str. Octavian Goga, nr 11, (în atenţia domnului profesor Adrian Simion). Eseurile mai pot fi trimise si prin e-mail la următoarea adresă: simionconstantinadrian@yahoo.com.
Câştigătorii concursului de eseuri vor fi stabiliţi de către comisia constituită la nivelul Muzeului Naţional al Unirii şi CCD Alba, şi vor fi anunţaţi în perioada 20-21 ianuarie 2011. Premierea câştigătorilor va avea loc în Alba Iulia în data de 24 ianuarie 2011, locaţia urmând a se comunica în timp util. De asemenea, în măsura identificării resurselor necesare, câştigătorii vor beneficia în timpul vacanţei intersemestriale de o şcoală de iarnă într-una din taberele de munte din judeţul Alba.
Acesta este titlul unui nou proiect cultural demarat în Alba Iulia, în cadrul evenimentelor dedicate Zilei Naţionale a României. Proiectul se desfăşoară până în august anul viitor, sub sloganul: „Susţine limba română! Donează o carte”. Iniţiatorii proiectului (C.A.R. Teiuş, Instituţia Prefectului Judeţului Alba, Consiliul Judeţean Alba, Primăria Oraşului Teiuş) au găsit, pentru susţinere, şi nişte parteneri media foarte implicaţi: revista „Dacoromania”, ziarul „Unirea”, ziarul „Monitorul de Alba”, ziarul „Informaţia de Alba”, Radio Reîntregirea, Radio Atlas FM, Radio Blaj, alba24.ro, citynews.ro.
Scopul proiectului este de a strânge cât mai multe cărţi pentru copiii din şcolile din Transnistria, o zonă pe, din păcate, autorităţile de la Chişinău nu prea o mai controlează şi unde limba română este destul de persecutată. Donaţiile se pot face la puncte de colectare existente în diverse instituţii din judeţul Alba: Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” din Alba Iulia, Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba Iulia, Primăria Comunei Galda de Jos, Primăria Comunei Stremţ, Despărţământul ASTRA „Timotei Cipariu” Blaj, Despărţământul ASTRA „Mihail Kogălniceanu” Iaşi, Fundaţia Comunitară Alba, Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba, Muzeul Naţional al Unirii, Editura Reîntregirea Alba Iulia, Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeş.
Alte puncte de colectare a cărţilor mai sunt: sucursalele din Teiuş, Abrud, Arieşeni, Blaj, Cugir şi Cîmpeni ale CAR Credit Teiuş; Despărţământul ASTRA „Eugen Hulea” Alba Iulia; Despărţământul ASTRA Cîmpeni, Despărţământul ASTRA „Ovidiu Hulea” Aiud, Despărţământul ASTRA Zlatna, Cercul ASTRA „Ioan Mureş” Crăciunel, Biblioteca Comunală Vinţu de Jos, şcolile din Benic, Geoagiu de Sus, Vingard, Galda de Jos, Stremţ, Geomal.
Cărţile care se vor strânge pe parcursul celor opt luni în care este programată desfăşurarea proiectului, vor ajunge, în cea mai mare parte, în biblioteca unei instituţii de învăţământ din oraşul Grigoriopol, din regiunea transnistreană. Organizatorii estimează că vor fi colectate în jur de 20.000 de volume şi se angajează în inventarierea, împachetarea şi trimiterea cărţilor la începutul anului şcolar viitor. Campania a fost iniţiată din cauza lipsei cărţilor româneşti în Transnistria, motiv pentru care tinerii români din zona oraşului Grigoriopol fac zilnic naveta peste 30 de kilometri în localităţile învecinate unde au acces la carte în limba română.
“Prin demersul nostru dorim să venim în sprijinul celor 300 de elevi din localitatea Grigoriopol nevoiţi să facă naveta la Doroskaia, la Liceul “Ştefan cel Mare şi Sfânt”, pentru a studia în limba română. Partenerul nostru din Transnistria este Svetlana Jitariuc, director adjunct al liceului şi, totodată preşedinta Cercului literar “Ştefan cel Mare”, care aparţine Despărţământului “Ioan Sârbu” din Criuleni”, a spus domnul Cristian Florin Bota, de la C.A.R. Teiuş, unul dintre iniţiatorii acţiunii.
Atât numărul cererilor de redirecţionare a 2% din impozitul anual pe venit către organizaţii nonprofit în 2010, dar şi totalul entităţilor care au beneficiat de sume provenite din această sursă, au cunoscut o uşoară creştere faţă de anul precedent.
Potrivit situaţiilor statistice efectuate de către biroul « Administrare baze de date » din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice din judeţul Alba, numărul de persoane din Municipiul Alba Iulia care au solicitat în acest an direcţionarea către entităţi nonprofit, unităţi de cult sau pentru acordarea unor burse private, a unor sume reprezentând până la 2% din impozitul net anual impozabil pe anul 2009 s-a ridicat la 13.039, echivalent a aproximativ douăzeci de procente din totalul populaţiei albaiuliene. Numărul solicitanţilor a crescut cu 406 persoane faţă de anul precedent, când s-au înregistrat 12.633 de astfel de cereri.
Sursa: www.doilasuta.ro
Campanii privite diferit
Campaniile duse de organizaţii pentru câştigarea încrederii acestor persoane sunt privite din unghiuri diferite. Astfel, Asociaţia Filantropia Ortodoxă de Alba iulia, cunoscută în special în pentru activitatea din sfera asistenţei sociale, s-a bazat pe publicitatea în presa locală, afişe, pliante şi calendare, dar şi notorietatea alături de sensibilitatea oamenilor pentru ajutorarea categoriilor nevoiaşe au avut un rol decisiv în campaniile desfăşurate. „Promovăm mai ales acţiunile noastre, nu anumite programe pentru 2%…lumea cunoscându-ne, unii vin chiar la sediu şi îşi depun cererea”, a declarat Gavril Gligor, coordonatorul campaniei de strângere de fonduri din cadrul Filantropiei Ortodoxe. Alţii, şi-au format o familie şi apelează în special la membrii şi cunoştinţe ale acestora: „Noi suntem o organizaţie care ţine foarte mult la relaţiile dintre membri -nouă ne place să spunem că suntem o mare familie- şi în general campania noastră nu iese în afara grupului nostru, a părinţilor membrilor şi a apropiaţilor acestora”, a menţionat Andrei Avram, Şeful Centrului Local „Axente Sever” Alba Iulia – Cercetaşii României.
Cei care au făcut uz de această posibilitate, care de altfel nu-i costă nimic în plus, şi-au pus toată încrederea în organizaţia aleasă: „ Am văzut acele pliante de la Filantropia şi m-au impresionat. Multă lume din oraş e cu probleme şi sper să le fie de folos un ajutor cât de mic”, spune Maria Călin. De la toate aceste persoane, la nivelul Municipiului Alba Iulia s-a direcţionat către entităţi nonprofit sau unităţi de cult, în acest an, reprezentând 2% din impozitul pe venit aferent lui 2009, o sumă de 681.602 lei, cu 6385 de lei mai mult faţă de anul precedent.
Din câştigul net anual impozabil din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, s-a colectat în 2009, aferent anului 2008, o sumă de 11.187.541 lei, de la 579 persoane. În anul 2010, pentru anul precedent însă, nu avem cazuri, potrivit art. 67 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare :”…în perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 inclusiv, câştigurile realizate de persoanele fizice din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, sunt venituri neimpozabile”.
Beneficiarii
Numărul unităţilor de cult sau entităţilor nonprofit benefiare ale acestor sume a crescut de la 490 în 2009, la 612 în anul curent. DGFP Alba nu poate oferi date referitoare la lista nominală a entităţilor beneficiare de sume de până la 2% din impozitul pe venit anual, precum şi sumele primite de fiecare entitate în parte, în virtutea secretului fiscal.
Potrivit datelor furnizate de SMURD Alba, la nivelul judeţului, sau strâns din campania „2% pentru SMURD” circa 97.000 lei în acest an, cu aproximativ 30.000 de lei mai mult decât în campania din anul precedent. Aceste sume, se doresc a fi folosite pentru achiziţionarea de echipamente de protecţie pentru echipajele SMURD Alba, dotarea cu butelii de oxigen a echipajelor de prim-ajutor SMURD Alba şi înlocuirea unei pompe hidraulice defectă din dotarea maşinii de descarcerare ISU Alba. „Dorim să precizăm că am sprijinit la nivel naţional participarea a 100 de medici rezidenţi, medici primari şi specialişti la Congresul European de Medicină de Urgenţă, desfăşurat în perioada 11-14 octombrie. Au fost acceptaţi toţi rezidenţii care au transmis formulare de înscriere iar din Alba Iulia a participat asistentul medical şef ISU Alba”, a dezvăluit reprezentantul organizaţiei, Tiberiu Fechete, care şi-a exprimat disponibilitatea de a organiza o campanie de informare mai amplă pe viitor: „Ne dorim ca anul viitor să desfăşurăm o campanie mai amplă şi mai eficientă decât anul acesta şi astfel întreaga populaţie să fie informată în ceea ce priveşte procedura de direcţionare a 2% din impozitul pe venit”.
În ceea ce priveşte Centrul Local „Axente Sever” Alba Iulia din cadrul Organizaţiei Naţionale Cercetaşii României, şeful Centrului, Andrei Avram, a declarat faptul că din campania desfăşurată în 2009 s-a beneficiat de o sumă de circa 5.000 de lei, reprezentând circa zece procente din bugetul anual şi au fost folosiţi pentru achiziţionarea unui cort necesar activităţilor desfăşurate.
Cine şi cum poate depune formularul pentru redirecţionartea a 2% din impozitul pe venit anual?
Anual, contribuabilii persoane fizice pot decide redirecţionarea a până la 2% din impozitul pe venit anual datorat, către orice entitate nonprofit sau unitate de cult pe care o alege. Tot ce trebuie făcut este completarea un formular care se depune, personal sau nu, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice, în general până aproximativ la jumătatea lunii mai a fiecărui an, luându-se în calcul impozitul pe venit aferent anului anterior.
În ultimul an, cel mai vestit bloc din cetate, cunoscut sub numele de « Turturica », a fost subiectul unor studii sociologice la care au participat cercetători ai Academiei Române, dar şi reprezentanţi ai administraţiei locale. Proiectul din care face parte acest studiu poartă numele « Bună G2, adio TurtuRELE » şi are în vedere să aducă o schimbare în comunitatea cu probleme din blocul G2 de pe strada Arnsberg.
loc de joacă
Imobilul, aflat în apropierea Spitalului Judeţean, a început abia după 1990 (când a fost preluat de primărie, şi întrebuinţat drept locuinţă socială) să fie populat în special de persoane de etnie rromă, iar cele cu probleme sociale, care s-au făcut cunoscuţe prin împrejurimi pentru comportament, au reprezentat ani în şir cauzele a multor plângeri din partea vecinilor pentru perturbarea liniştii publice prin nenumărate scandaluri şi muzică la maxim până la ore târzii.
Dacă merită o investiţie de trei zeci de mii de euro într-un astfel de proiect şi care sunt rezultatele pe care rromii înşişi le resimt după aproape un an de la implementare, aflăm de la Ramona Moldovan (40 ani), locatar de etnie rromă de mai bine de douăzeci de ani : « or venit nişte oameni de la Bucureşti şi or făcut un contract prin care să pună blocu’ la punct, oamenii în fiecare zi să măture în bloc, fiecare are program de curăţenie, începe de la saşe dimineaţa. Este şi un regulament şi se dau buline, suntem verificaţi săptămânal… ». Ea susţine că regulamentul este respectat, întrucât nimeni nu-şi permite să acumuleze buline negre : « …normal că se respectă, cine nu respectă îs trecuţi pe foaie şi le dă bulină neagră ». Prin acest program, s-a amenajat un spaţiu pentru uscat rufele în spatele blocului, pentru a nu mai fi întinse la geamuri, un parc de joacă pentru copii şi li s-au dat materiale de construcţii. Rezultatul ? « S-o cam pus pe picioare de când îs ăştia de la Bucureşti … Ce-or promis s-or ţinut de promisiune, or făcut tot ce trebuie, că or văzut că oamenii or făcut curat, respectă regulile, nu mai îs bătăi… », spune Ramona. Mai mult, în această vară, copiii cu rezultate bune la şcoală, au avut parte de o tabără de două săptămâni la mare.
…dar orice minune nu durează mai mult de trei zile ?
În schimb, spusele Monicăi Seuca (41 ani), româncă la origini şi locatara aceluiaşi bloc, par să întărească celebra zicală potrivit căreia orice minune ţine trei zile : « despre regulament, aşa o fost planu, în fiecare zi să facă curăţenie, da’ vezi de treabă, s-a respectat atunci cât o fost fieru’ cald, 2-3 luni de zile şi după aia iară-i vraişte…că ţi-i groază să intrii în bloc de ce-i la parter de mizerie şi de gunoi…. or fost astă vară ăia de la Bucureşti, i-o ţinut în curăţenie, dar acuma nici n-au mai venit pe aici ». « Sunt şi români în bloc, dar ţiganii au mulţi copii şi fac gălăgie şi gândeşti că-i tot blocu’ plin numa’ de ei şi îs o grămadă de români dar ei nu stau în faţa blocului să facă tămbălău », adaugă Monica.
Spaţiu mic, « famelie mare, renumeraţie mică, după buget »
Din cele 105 familii, doar o mică parte lucrează, circa un sfert. Ceilalţi, trăiesc din ajutorul social, pentru care prestează muncă în folosul comunităţii, şi din alocaţiile copiilor. Există familii ale căror datorii la chirie şi utilităţi (apă şi electricitate), ajung până la 10 000 lei. Acestor rău platnici li se reţine o sumă lunară din ajutorul social cuvenit, pentru care primesc chitanţă, iar dacă nu acceptă acest lucru îşi pierd sumele cuvenite, după cum a explicat Ramona. Unii, îşi ocupă timpul şi cu « selectarea colectivă » a fierului, hârtiei şi cartonului din pubele şi depozitarea lor apoi în jurul blocului până la valorificare.
Blocul G2 - "Turturica"
Într-o garsonieră, cu o suprafaţă de circa 12 m², cuprinzând o baie şi o cameră, din care unii şi-au încropit şi o bucătărie, convieţuiesc, la parter spre exemplu, chiar şi 10-12 persoane. « este o familie la parter în care îi mama cu fetele, şi fetele-s măritate, au copii şi toţi stau în aceeaşi cameră », spune Ramona Moldovan a cărei soţ şi unul din cei patru copii mai pleacă şi lucrează prin străinătate, încercând să adune bani pentru a cumpăra o casă la ţară.
În privinţa utilităţilor, locatarii blocului au acces la apă potabilă şi curent electric. Pentru a se evita sustragerile de electricitate, tablourile au fost montate în afara blocului, la parter. Încălzirea se face în special cu aragaz şi butelie sau radiator. O parte au reuşit să-şi cumpere garsonierele, alţii stau în chirie, proprietar fiind primăria.
După 92 de ani de românism, în capitala Marii Uniri, 1 decembrie nu a fost uitat de cetăţeni şi autorităţi care au sărbătorit Ziua Naţională a României. Acum 92 de ani la Alba Iulia s-a petrecut cel mai important eveniment din istoria românilor, unirea Ardealului cu România. În urma sacrificiului suprem pe care strămoşii nostrii l-au depus în lupta pentru câstigarea vechiilor hotare, visul tuturor românilor s-a îndeplinit. Acest vis a fost ceea ce a definit poporul român de-a lungul istoriei şi anume unitatea, patriotismul şi credinţa.
Evenimente cultural-artistice la Alba Iulia
La Alba Iulia au avut mai multe evenimente dedicate Marii Uniri. Ziua a început cu depunerea de coroane la statuile făuritorilor Unirii de la 1918, dar şi la statuia voievodului unirii de la 1600, Mihai Viteazul. Religia şi istoria au avut un rol important de ziua naţională, făcându-se ceremonialul de “Primire a soliilor din Cetăţile de Scaun ale Unirii”, urmat de un Te Deum la Catedrala Reîntregirii Neamului.
O tradiţie care s-a transformat într-un brand turistic în scurtă vreme, a fost ceremonialul schimbării gărzii Cetăţii (Poarta a III-a), urmat de ceremonial cu salve de tun în cinstea Zilei Naţionale a României la Traseul celor Trei Fortificaţii. Această acţiune este de fiecare dată spre deliciul turiştilor veniţi din ţară, dar şi de peste hotare. Ca o dovadă a patriotismului şi a unităţii naţionale a fost organizată o Paradă culturală dedicată Zilei Naţionale a României. La această paradă au participat reprezentanţi din comune şi sate din diferite zone ale ţării cu straiurile lor populaare specifice zonei din care provin. Aceştia au dansat şi au cântat colinzi, dând zilei ploioase o rază de lumină. Totodată această paradă a transpus spectatorul în cadrul imaginii zilei de 1 decembrie 1918 prin îmbrăcămintea şi manifestările efectuate.
Nu în ultimul rând, chiar dacă marele poet Adrian Păunescu s-a stins, arta lui continuă, fapt pentru care, spre lăsarea serii, fostul “Cenaclu Flacăra” a revenit pe scena de la Alba Iulia făcând un spectacol neuitat de toţi oaspeţii Cetăţii Alba Carolina.
Pe de altă parte în program au fost totdată diferite manifeste, activităţi şi evenimente dedicate Marii Uniri. Ziua Naţională s-a terminat cu un deosebit foc de artificii şi cu un concert până-n miezul nopţii.
Parada militară, lipsită din Cetatea Marii Uniri…
De precizat este faptul că în acest an la Alba Iulia nu a fost organizată o paradă militară din cauza lipsei de fonduri după cum au declarat oficialităţile locale. Mulţi cred că este o jignire din partea statului român faţă de Ziua Naţională. Să nu uităm că Marea Unire a avut loc la Alba Iulia nu la Bucureşti, iar locaţia alegerii oraşului ca locul unde s-a semnat actul Unirii reprezintă o simbolistică uriaşă pentru această naţiune şi pentru viitorul ei, acesta fiind în trecut centrul de conducere al Principatului Transilvaniei. Nu este normal ca în capitala de suflet al românilor să nu existe o astfel de manifestare. Armata reprezintă pentru români siguranţă şi încredere, speranţă şi idealurile unei naţiuni astfel, lipsa acesteia în municipiul Alba Iulia dovedeşte lipsa de respect şi de recunoştinţă faţă de acest oraş şi importanţa lui în Marea Unire de la 1918.
Totodată lipsa paradei militare a fost o dezamăgire şi pentru românii veniţi din alte locuri ale ţării, special pentru acest eveniment aceştia fiind nevoiţi să se mulţumească cu o scurtă paradă a elevilor de la Colegiul Militar “Mihai Viteazul” Alba Iulia.
“Basarabia pământ românesc!”
Acestea au fost cuvintele rostite de un grup de tineri basarabieni, veniţi în fiecare an la Alba Iulia cu pancarde, afişe şi multe multe sloganuri pro “România dodoloaţă”. Ei nu au fost lipsiţi de la niciun eveniment organizat cu prilejul sărbătorii naţionale, protestând în faţa celora care au “rupt” România cea de la 1918 şi către politicienii corupţi care, spun ei, erau prezenţi la diferitele ceremonialuri în acea zi sfântă.
Micul şi berea de Ziua Naţională…!
Ca în fiecare an a fost nelipsit tradiţionalul mic servit la corturi amplasate de micii comercianţi care încantau cetăţenii cu bunătăţile care le au, mai ales pe o vreme aşa plioasă şi friguroasă cum a fost în acest an de 1 decembrie. Este o ocazie pentru ei de a câştiga ceva în urma produselor vandute de Ziua Naţională.
Astfel, ca în fiecare an de ceva vreme, manifestările dedicate acestei sărbători, sunt tot mai comune de la an la an. Ceea ce îi mai aduce pe români la Ziua Naţională este conştiinţa civică şi patriotismul care se pare, nu s-au pierdut chiar din toţi românii.
Moto:
Despre Penitenciarul din Aiud se spune că este unul dintre cele mai mari din ţară. În jur de 50 de ofiţeri şi peste 290 de agenţi asigură paza într-un complex de clădiri ce adăpostesc peste 1100 de deţinuţi, sau, ca să păstrăm limbajul oficial, “PPL-işti”, “personae private de liberate”. Şi totuşi, în ceea ce priveşte personalul, vorbim de un efectiv cu aproape 20 de procente mai mic decât ar fi, în mod normal, necesar. Anul trecut au intrat în sistemul penitenciarului mai multe cadre, însă, pe de altă parte, un număr important de persoane au părăsit instituţia din motive diverse.
Domnul Ioan Tia este doctor în psihologie şi lucrează la Aiud de ceva vreme. A văzut sute de feţe şi a auzit sute de poveşti la Aiud. Vorbeşte despre penitenciar fără rezerve, normal, dar nu ca despre orice alt loc de muncă. Conduce o echipă dinamică ce se ocupă de asistenţă psihosocială şi programe de reabilitare pentru persoanele private de libertate. În Penitenciarul Aiud, de exemplu, există şcoală şi biserică. Aceasta din urmă, construită în mare parte de deţinuţii penitenciarului, a fost la momentul în care a fost realizată (jumătatea anilor ’90 ai secolului trecut), prima biserică de acest fel din sistemul penitenciar din România.
![image002[1]](http://alba-iulia.reporterdeliceu.ro/wp-content/uploads/2011/02/image0021.gif "image002[1]")
![hvbwuvdhvsy2vuas9wdwjsawnfahrtbc9vymlly3rpdnr1bgnlys5yby9pbwfnzxmvc3rvcmllcy9vymlly3rpdi8ymdewl29jdc8yni9jb25zawxpdwwgbmf0aw9uywwgywwgzwxldmlsb3iuanbn[1]](http://alba-iulia.reporterdeliceu.ro/wp-content/uploads/2011/02/hvbwuvdhvsy2vuas9wdwjsawnfahrtbc9vymlly3rpdnr1bgnlys5yby9pbwfnzxmvc3rvcmllcy9vymlly3rpdi8ymdewl29jdc8yni9jb25zawxpdwwgbmf0aw9uywwgywwgzwxldmlsb3iuanbn1.jpg "hvbwuvdhvsy2vuas9wdwjsawnfahrtbc9vymlly3rpdnr1bgnlys5yby9pbwfnzxmvc3rvcmllcy9vymlly3rpdi8ymdewl29jdc8yni9jb25zawxpdwwgbmf0aw9uywwgywwgzwxldmlsb3iuanbn[1]")
